La opt’șpe ani ai voie să bei, da’ și să votezi

Eu de când am împlinit fabuloasa vârstă de 18 ani, n-am lipsit de la vot. Niciodată. Consider absenteismul o nesimțire crasă, mai ales ținând cont de faptul că 90% dintre români sunt veșnic nemulțumiți de legi, de aleși, de tot ce se-ntâmplă în țară. NU ai dreptul să te plângi când ești activist de canapea și tastatură. NU ai dreptul să te plângi când habar n-ai cum arată un buletin de vot.

S-au tot făcut campanii de informare, de conștientizare, de scoatere a puturoșilor oamenilor din casă la vot. Le-am cam ignorat pe toate fiindcă au fost seci, neinspirate, cu mesaje insipide și limbaj de lemn, care m-au plictisit până și pe mine, una care s-a chinuit mereu să-nțeleagă ce se-ntâmplă în jurul ei și să voteze responsabil, d-apăi pe unu’ care nu știe bine care-i Parlamentu’ și care-i Guvernu’ și care ce face.

Dar iată că există și o campanie mișto, pe-nțelesu’ tuturor, cu mesaje de la oameni către oameni:

Am scris și eu și alții acolo despre importanța votului:

“Je m’en fiche”-ismul este „cool” doar până la 18 ani. Și tot până atunci ai voie să-l practici.

La 18 ani câștigi niște drepturi de care abia aștepți să te bucuri: poți să conduci, poți să consumi alcool (legal), primești acces în club și intri și-n lumea „oamenilor mari”. Dreptul la vot nu-l așteaptă nimeni cu sufletul la gură, deși este, de fapt, printre puținele lucruri pe care legea îl oferă individului fără să-i ceară vreun impozit, vreun timbru fiscal sau vreo câteva ore de stat în coadă la vreun ghișeu.

Pentru că educația civică e undeva cu zece trepte mai jos ca importanță decât ora de religie în școli. Pentru că votul tinerilor e de multe ori subminat de a celor cu o speranță de viață care nu le mai permite să vadă consecințele ștampilei pe care-au pus-o în cabina de vot. Pentru că scara valorilor s-a răsturnat, absenteismul și nepăsarea fiind promovate ca o pedeapsă pentru cei ce ne conduc prost, când, în realitate, asta le oferă puterea supremă.

Fără să știi, toată viața vei lupta pentru puterea de decizie. Atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Puterea de decizie în plan civic e un drept garantat, pe care-l primești, pur și simplu, la 18 ani. Folosește-l!

Shareuiește, trimite și tu un îndemn, pune umăru’. Mersi.

Read more
Candidatura PNL la Primărie sau leapşa “dă-mi-o mie, na-ţi-o ţie”

Dezbracă-te că te fut! Îmbracă-te că nu te mai fut!

Cam aşa s-ar sintetiza activitatea PNL de nominalizare a candidaţilor pentru primăria Capitalei.

Au început cu Buşoi ieşind din flăcările din Colectiv, au continuat cu preapământeanul Orban. L-au aruncat în aer pe Munteanu şi nu ştiu de ce cred că îl vor băga şi pe Predoiu la apă.

De ce? Pentru că pot. Pentru că politica actuală este o glumă proastă. Bătaia nu e între societatea civilă şi clasa politică. Clasa civilă e în junglă, prea ocupată să caute rădăcini sau vreo scoarţă de copac să mănânce, în timp ce maimuţele astea îşi împart nucile de cocos pe plajă, şi se joacă de-a candidaţii.

Pe principiul Eu sunt Ileana Cosânzeana, tu cine vrei să fii?

-Aaaa, păi aş vrea să fiu candidatul PNL la Primăria Capitalei.

-Bineeee, eşti!

În timpul ăsta, într-o fabrică din China, 20 de chinezoi se uită pe tricourile şi pe găleţile printate şi se întreabă Ce pula mea o fi “Firea”?

C.U.

Read more