Cum am participat la protest Cum am participat la protest
Cu tot respectul pentru cei care-au tras hainele pe ei și-au străbătut Magheru sperând că or avea sorți de izbândă Cum am participat la protest

Așa. Fix așa, din fața televizorului.

Cu tot respectul pentru cei care-au tras hainele pe ei și-au străbătut Magheru sperând că or avea sorți de izbândă. Și dac-or avea, felicitări din suflet, ia aduceți-vă aminte că ați mai avut o dată. Că am mai avut o dată, că a fost o vreme când am scos și eu nasu’ din casă la „plimbare”. Acum un an, când tot „o mână de oameni” am fost conform Antena 3, când tot niște agitatori rătăciți prin Piața Victoriei eram, când tot niște huligani care necesită cordoane de jandarmi eram.

Mâna aia de oameni a dat jos guvernul a doua zi. A doua zi, agitatorii rătăciți l-au făcut pe Ponta să-și înghită gălușca în timp ce-și anunța public demisia. A doua zi, huliganii au fost chemați la Cotroceni să-și verse ofurile, să-și ceară drepturile, să-și aleagă un executiv care să nu-i aducă la sapă de lemn. Un executiv sub care să nu mai moară pe capete în spitale. 

Vreau să știu și eu ce s-a-nâmplat cu reușita de-atunci și de ce v-aţi pișat pe ea, la propriu, scuzată să-mi fie franceza. 

Vreau să știu și eu de ce am ajuns iar, pe principiul un pas înainte şi doi înapoi, fix acolo de unde am plecat acum un an şi un pic, cu nerv şi hotărâre la un marș dureros pe același bulevard: pătaţi cu roşu din cap până-n picioare, de la Palatul Parlamentului și pân’ la Palatul Victoria. 

Am scăpat atunci de ei ca să îi aşezaţi înapoi pe scăunelele lor înalte și comode, acum o lună, când era mai dulce vinul fiert de pe pârtie decât mersul la vot. Când unii au străbătut ţara să voteze, alţii se declarau “scârbiţi” de politică. Toţi sunt la fel, cică. De ce să mergem la vot, ia uite ce bună-i zăpada, ce caldă-i plăpumioara, ce frumoasă-i vacanţa. Ce poate fi mai rău? 

Ia te uită ce poate fi mai rău: ăștia îşi pregătesc plăpumioarele lor, unde să stea la  căldurică indiferent de dosare, condamnări, procese. Nasol, nu? Fierbe sângele-n voi, nu? 

A fiert și-n mine, da’ acuma prefer să mă uit de pe canapea. Nu merităm nici să ieșim în stradă, mă. Că a doua zi ne băgăm într-un somn din ăla letargic de nesimţit, de vin ăștia și ne tropăie în picioare. Abia când ajunge vreun bocanc mai ascuţit printre coaste, ne trezim să ieșim în stradă. Să reparăm ceva ce vom strica singurei, ulterior, cu mânuţa (ştampiluţa, după caz) noastră. Suntem într-o bulă. I’m out. 

Leave a Reply

Be the First to Comment!

Notify of
avatar
wpDiscuz