Să dea dracu’ să te grăbești undeva, iarna Să dea dracu’ să te grăbești undeva, iarna
Mereu am zis că avantaju’ atunci când ninge și se depune, e că sigur nu mai calci în pișat de câine pe stradă, fiindcă... Să dea dracu’ să te grăbești undeva, iarna

Mereu am zis că avantaju’ atunci când ninge și se depune, e că sigur nu mai calci în pișat de câine pe stradă, fiindcă îl vezi: se îngălbenește zăpada.

Ehhh, eu am tras o concluzie: există două tipuri de pișați pe trotuarele înzăpezite ale Bucureștiului (și nu numai):

1- Ăia de câine. Pac-pac, pe ici pe colo, câte-un șiroi gălbui/verzui prin nămeți. E okay, e pur și simplu pata de culoare a Bucureștiului #lovelovelove.

2- Ăia pe două picioare, care merg FIX pe mijlocul trotuarului, eventual cu căștile în urechi, eventual și cu gluga pusă pe cap ca să izoleze total fonic exteriorul, eventual cu încă un pișat pe două picioare lângă el, eventual fără nicio brumă de intenție de a mai arunca un ochi în spate, din când în când, poate-o mai fi vreun fraier care chiar merge undeva și VREA SĂ TREACĂ pe lângă (poți să înlocuiești fiecare „eventual” enervant din fraza asta lungă cu un „EVIDENT”, rămâne la fel de valabilă).

Diferența dintre punctul 1 și punctul 2 e destul de evidentă, zic. Dacă pișații de câine mai pot fi ocoliți, cu ăștia nesimțiți și bipezi n-ai nicio șansă.

Nimic nu-i mai scârbos ca nesimțirea, decât nesimțirea combinată cu jem’enfișismul ăsta grețos față de tot ce te înconjoară.

Ce dacă trotuarele și-așa arată jalnic și-s practic niște CAZEMATE ca-n visele umede ale Deliei, eu dacă vreau să mă plimb, mă plimb. Pe mijloc. Cu căști în urechi. La 8 dimineața. Și la zece pași mă mai și opresc să răspund pe Whatsapp. Sau să-mi schimb piesa. Aaaa, voiai să treci? Scuză-mă, nu te-am văzut! 

Păi bine, mă, idiotule. Logic că nu m-ai văzut, că ultima oară când am verificat, oamenii aveau, încă, cu toții, ochii în FAȚĂ și nu la ceafă. N-aveai cum să mă vezi.

Deci nu, nu suntem făcuți să vedem la spate, da’ suntem făcuți să trăim toți aici, înghesuiți pe rahatu’ ăsta de planetă cam suprapopulată deja, motiv pentru care, ca să nu ne scoatem ochii și să încăpem cu toții, am creat de-a lungul timpului triburi, orașe, societate, legi, cutume și reguli de conduită și bun simț. Unii dintre voi ați rămas, încă, la stadiul de trib.

#nervideiarnă

Excese similare...

Leave a Reply

Be the First to Comment!

Notify of
avatar
wpDiscuz