De ce nu vreau să-mi iau un câine De ce nu vreau să-mi iau un câine
Pentru că iubesc câinii. Pentru că atunci când trece câte unu’ pe lângă mine pe stradă, mic sau mare, blănos sau bălos, mă zgâiesc... De ce nu vreau să-mi iau un câine

Pentru că iubesc câinii. Pentru că atunci când trece câte unu’ pe lângă mine pe stradă, mic sau mare, blănos sau bălos, mă zgâiesc mai ceva ca ultimu’ puștan după ultimu’ model de bemveu. Pentru că încep să mă maimuțăresc și să vorbesc cu voce pițigăiată de parcă m-ar înțelege. În principal, fac ca orice mămică ușor retardată care-și schimbă vocea când vorbește cu un copil. Știți genu’.

Și-mi doresc al naibii de mult un câine. Pentru că știu ce înseamnă. Să vii acasă chiar și când ai lipsit doar o oră și să vezi atâta bucurie într-un patruped care aproape se pișă pe el de fericire că te-ai întors. Să vezi că o simplă mângâiere plictisită pe bot, între un scroll pe Facebook și-o gură de cafea, îi înseninează mutra și se-ntoarce instant cu cracii-n sus dând din coadă. Și în general, recunoștință pentru orice gest mic. Ați văzut vreodată cum se bucură un câine care stă tolănit pe canapea, în alt colț de cameră, iar când v-aduceți aminte de el și-l strigați așa, degeaba, se ridică instant copăcel cu urechile ciulite? Când îl scoți afară și e atât de bucuros încât când tu cobori un etaj, el îl urcă și-l coboară și-l urcă și-l coboară și-l urcă și coboară de vreo cinci ori până ajungi tu jos? Magic.

Și totuși, de un an tot cântăresc decizia dacă să mai iau o dată un câine ori ba. Și-am decis că nu. 

Pentru că nu o să lipsesc niciodată doar o oră pe zi de-acasă. În zilele bune lipsesc doar zece. Adică odată pe lună, poate.

Pentru că probabil, după alea zece ore hălăduite pe la munci și prin oraș, s-ar putea să nu mai am nici măcar energia de-o mângâiere plictisită peste bot. Iar un câine care-ți oferă tot nu merită asta.

Pentru că cel mai probabil, în timp ce el o să urce și-o să coboare scările până amețește de bucurie că iese afară, pentru mine va fi un calvar de care abia aștept să scap ca să mă pot întoarce-n casă să mă trântesc pe canapea.

Pentru că, din păcate, serviciile hoteliere și nu numai care să fie pet friendly sunt considerate, încă, prea occidentale pentru noi.

Pentru că știu ce-nseamnă să pierzi un animal după paișpe ani și cum simți că ți s-a dus un membru din familie când nu mai e.

Aș vrea să gândească mai mulți așa. Mor când văd labradori frumoși și zvelți care stau într-o lesă de doi metri agățați de o gagică care fumează plictisită pe-o bancă în parc.

Excese similare...

Leave a Reply

4 Comments on "De ce nu vreau să-mi iau un câine"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Nautilus
Guest

Nu “de parcă ar înţelege”. Chiar înţelege. Căţeii şi pisicile înţeleg cam tot ce le spui, dar nu prin cuvinte, ci mai mult după limbajul corpului, expresia feţei şi ton. Chiar şi când îi cerţi, ei înţeleg că sunt vinovaţi, de asta dau din coadă şi se uită pieziş, ca să afle dacă îţi pot câştiga simpatia sau nu :)

Nautilus
Guest

Un câine (corcitură de maidanez cu câine-lup) la un moment dat “ştia” (nici măcar n-am vorbit de asta lângă el) că va fi dus la veterinar când i-am pus zgarda şi lesa. Aşa încât a făcut pe Dracu-n patru tot drumul ca să se pună în fund şi să nu meargă. Un drum de 15-20 de minute în condiţii normale l-am făcut într-o oră şi jumătate, pe căldurile de iulie.

La întoarcere, mergea la pas cu o eleganţă de ziceai că e ogar afgan. Unora care m-au văzut la ducere cu el le-a picat falca atunci când am trecut din nou pe lângă ei 😛

Emil Calinescu
Guest

Eu am zis de mai multe ori chestia asta pe un ton un pic mai negativist. Eu am spus ca nu mi-as lua niciodata caine (ori pisica) la bloc. La curte, chiar si legati, chiar si daca esti plecat mult timp, tot se vor simti mai bine.

Cei care-si iau animal de companie la bloc sunt, de fapt, niste egoisti.

Eu sunt din alta categorie, a celor care-si iau un animal de companie intai si intai pt utilitatea lui. Daca as avea casa cu curte, pt a nu ma manca sobolanii, mi-as lua pisica. Iar daca nu m-as simti in siguranta, mi-as lua si caine. Macar sa latre acolo, sa aud ca vine cineva.

Altfel, sa-ti iei pisica pentru a o castra si a sta toata ziua degeaba mi se pare ca o chinui inutil.

wpDiscuz