Social piggies. Fabulă Social piggies. Fabulă
A fost odată o gașcă de purceluși. Nu mulți, nu frumoși, nu nemărginit de înțelepți, doar purceluși populari, ăia de strigau mai tare din... Social piggies. Fabulă

A fost odată o gașcă de purceluși.

Nu mulți, nu frumoși, nu nemărginit de înțelepți, doar purceluși populari, ăia de strigau mai tare din coteț să fie auziți de toată lumea. Nu neapărat lucruri inteligente, nu vreo teorie, nu vreo idee, pur și simplu strigau.

Dacă primeau de mâncare strigau, dacă își luau ghetuțe noi strigau, dacă ieșeau la plimbare din coteț strigau. Și astfel, au câștigat popularitatea între animăluțele de curte ale gospodarilor satului respectiv. Nu cele mai istețe animăluțe, doar alea prea tălâmbe să facă ceva între timp.

Boul, oricât era el de bou, nu avea niciodată timp să stea să asculte tot ce strigau porcușorii, el fiind ocupat cu muncile importante. Vaca nici atât, oricât de vacă, ea era tot timpul la câmp: se întorcea seara doar să-și dea laptele și băga coarnele la somn pentru a doua zi.

În schimb, găinile, rațele, curcile și ciorile de pe garduri, în lipsa unei ocupații mai de soi, ciuleau urechea zi de zi să vadă ce mai zic porcușorii. Dacă troaca lor e plină, dacă e goală, dacă au ieșit din coteț, dacă a fugit vreunu’ cu vreo căruță low-cost într-un citybreak în satul vecin.

Trecând vremea, gospodarii au prins de veste că nu mai trebuie să stea să discute orice speță cu fiecare găină și rață în parte, e de ajuns să dea câte un știulete de porumb unui porcușor și acesta va striga ce și cum se dorește, și astfel populația găinară va fi ușor de organizat.

Porcușorii au prins gustul și au început să-și aroge aere de importanță. Au început și mai mult și mai des să strige, cu și fără folos, cu și fără mesaj, doar-doar vreo râgâitură din tot speach-ul lor va capta atenția unui gospodar care are 2 știuleți de porumb de dat pentru asta.

Au început să discute despre avioanele care treceau peste cotețele lor, au început să vorbească despre tehnologie, despre mașinile pe care le auzeau ei departe la șosea, despre cum e viața în general. Și toate astea nu din perspectiva cotețului lor, ci pretinzând că ei cunosc și înțelesurile alea ascunse și sunt capabili să ofere sfaturi și soluții.

Porcușorii au început să le spună găinilor unde e iarbă mai frumoasă, ce opinci sunt mai bune, care izvor e mai curat, totul în schimbul unui știulete de porumb sau a mai mult.

Astfel, după un timp, fiind avari, au început să se cam calce pe adidași. Deși s-au înțeles între ei că fiecare mesaj să fie râgâit către găini contra unui anumit număr de grăunțe, sau poate un măr în zilele alea bune, mulți hulpavi au început să se vândă pe mai nimic, ba pe un cartof, ba pe zoaie limpede, ba pe știuleți goi. Astfel și-au băgat râtu’ în piață.

A început o râcă și o vrajbă în tot satul, dar instincul de supraviețuire a porcușorilor le-a spus că dacă vor să reziste, trebuie să se alieze. Și de atunci încolo, în fața cotețelor lor toți se lăudau și se minunau de cât de grăsuți și frumoși sunt, și ce dicție au și ce glas frumos, și cum mai zice unu’ și ce a mai făcut altu’, în timp ce la întunericul cocinei lor, nutreau gânduri vrăjmașe și se înciudau din ce în ce mai rău, râvnind unul la zoaia celuilalt.

Deși și-au dublat pretențiile de răsplată pentru fiecare râgâitură emisă, ceea ce-au uitat porcușorii a fost că ei continuă să vorbească pentru găini, curci și rațe, care mâine-poimâine ajung cel mult o ciorbă și nu un foie-gras mai de soi. Și asta când au avut tot timpul să învețe să livreze și pentru celelalte dobitoace. Unii au făcut-o, dar ăia nu mai sunt porcușori, că până și lor le e greață de troacă.

Morala: aici ar urma o muie elegantă, dar am rămas fără inspirație. Orice asemănare cu fapte și situații reale din Social Media, blogosferă & advertising online nu este pur întâmplătoare.

 Ursu

Excese similare...

Leave a Reply

Be the First to Comment!

Notify of
avatar
wpDiscuz