Să ne ducem cu toții la pușcărie Să ne ducem cu toții la pușcărie
Mi-a apărut în feed poza de mai jos care mi-a activat o întrebare mai veche pe care-o tot rumeg de ceva timp. Cam așa,... Să ne ducem cu toții la pușcărie

Mi-a apărut în feed poza de mai jos care mi-a activat o întrebare mai veche pe care-o tot rumeg de ceva timp. Cam așa, de când am încetat să mai clipesc frumos acasă la mami și la tati pentru niște bănuți de plecat la mare, la munte și de o rochiță suuuuper-mișto din mall:

sa-ne-ducem-cu-totii-la-puscarie

Când suntem niște mucoși cu ifose-n cururile pentru care nu ne-am luat niciodată singuri măcar o pereche de chiloți (și în care cururi au investit cu spor și drag părinții ca să crească pramatia mare și cu arfe de independență) crapă dorința și nerăbdarea-n noi să ne desprindem de cuib.

Se umflă tărâța-n noi și ne dăm șutul de rigoare-n fund ca să plecăm de-acasă, entuziaști și cu chef de muncă (chef de ceea ce n-ai făcut niciodată-n viață, să ne-nțelegem), pentru a pune cărămidă peste cărămidă în noua viață de oameni mari care credem că suntem.

Și dă-i cu primul job, dă-i și cu al doilea, hop o mărire de salariu, hop prima oară când nu se mai ocupă mă-ta de achiziționarea indispensabililor. Te duci frumos la H&M cu salariul proaspăt încasat, te simți ca și când ai putea cumpăra chiar acum tot mall-ul, până te uiți pe etichetă și… TREIJDE LEI perechea de CHILOȚI?! Da’ ce, au și un mini-chinez incorporat care mă șterge la cur de fiecare dată când folosesc toaleta?! 

Apoi afli, rând pe rând, cât costă și hârtia igienică și pasta de dinți și șosetele. Și lenjeria de pat și farfuriile și tacâmurile. Și o seară mai acătării în club, pe banii tăi. Și-un weekend prelungit la munte. Și-o mașină… Și niște controale pe la doctori. Și o rată la casă… Și una la mobilă.

Eu vreau să-ntreb… când dracu’ se opresc veștile astea proaste despre lucruri pentru care simți că-ți mai trebuie măcar un pic ca să ți le permiți? Că din măcar-un-pic în măcar-un-pic, alergi ca prostu’ cu limba scoasă de-un cot p-afară… mereu?! Există chestia aia numită „siguranța zilei de mâine” sau măcar relaxarea vizavi de ziua de mâine?

Întreb pentru ăștia care nu suntem Ion Țiriac. Întreb pentru un prieten, desigur. Viața mea e perfectă. Haștag loveyourself & lifeisbeautiful & workaholic.

Excese similare...

Leave a Reply

6 Comments on "Să ne ducem cu toții la pușcărie"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
krantz
Guest

De regulă, dacă nu te-ai născut cu lingurița de argint în gură, primele zboruri din cuib se lasă cu freza stricată. Asta poate și din cauza poftei cu care te uiți la avioane. Sau, după caz, la chiloții de 30 de lei. Scăpînd din vedere, cu voia sau fără de voie, că există alternative.
Dar la urma urmei, cam asta e viața. Că doar toți săream în sus țipînd aia cu: ”Ca la 20 de ani, fără griji și fără bani”

krantz
Guest

Asta depinde de ce-și dorește fiecare și de cîți saci vrea să-și pună în căruță. Uite, eu, de exemplu, acum sunt mulțumit cu ce am. Iar toate cele la care mai jinduiesc așa, din instinct și la primul impuls, le pot trece cu ușurință la mofturi de care mă pot și lipsi cu ușurință.

Lotus
Guest

Păi realistic vorbind, dacă vrei produse de calitate, unde calitatea se traduce prin nume sonore și costisitoare, ar cam trebui să faci parte din pătura de sus a societății pentru a ți le permite. Cel puțin la noi în țară. Adică să câștigi așa, binișor. Altfel, poți trăi și cu bani mai puțini, reducând pretențiile. Cumperi același produs dar la un preț mai mic, adică nu de firmă.

Totul se reduce, cred eu, la dorințe. Ceea ce tu numești „de calitate” poate pentru un politician reprezintă un rebut. Politician care-și permite să dea pe un ceas sau pe un pix cât câștigă un român obișnuit într-un an, gen. Deci cât de multă calitate vrei în viața ta? :)

Însă, ca să vezi chestie, nici afaceristul putred de bogat nu-i neapărat împăcat cu ce are. Motiv pentru care îl vezi cum vrea și mai mulți bani, și mai multă putere, și mai multe funcții, chit că deja nu poate cheltui cât are. Unul nu s-ar retrage liniștit la căsuța lui de la țară.

În concluzie: pe orice nivel ai fi, bogat, sărac, nu scapi de griji. Poate pentru că așa ne e scris nouă, oamenilor. Sau poate, cine știe, pentru că starea de mulțumire și împăcare nu se poate obține pe axa asta, a banilor.

wpDiscuz