Oana Pellea cam are dreptate cu Pokemon Go-ul Oana Pellea cam are dreptate cu Pokemon Go-ul
În zonele pe care nu le cunosc în București (adică majoritatea), circul mereu pe jos (RATB e un fel de Enigma Elodiei încă), Google... Oana Pellea cam are dreptate cu Pokemon Go-ul

În zonele pe care nu le cunosc în București (adică majoritatea), circul mereu pe jos (RATB e un fel de Enigma Elodiei încă), Google Maps cu destinația setată și nasu-n telefon ca să nu ratez stângile și dreptele pe care le vizualizez mai rapid pe hartă, făr’ de care ar trebui să mă opresc și să văd care-i mâna la care port ceasul ca să-mi dau seama care-i stânga și care-i dreapta.

Ieri, mergând cu nasu-n telefon și rugându-mă la toți sfinții ca ultimele 12 procente de baterie să nu mă părăsească pân’ la destinație că habar n-aveam unde sunt, am văzut dintr-odată o steluță. Verde. Și-apoi negru. Duc o mână la frunte, casc bine ochii, și văd sursa steluței și aflu și de ce era verde: pupasem, de fapt nu, îmbrățișasem cu totul un stâlp de semafor.

OK, cred că mergeam un pic prea pe marginea trotuarului, zic, bine că a fost stâlpul și nu m-am iubit cu vreo capotă de mașină, că puteam foarte bine să fiu și pe stradă și să nu-mi dau seama.

Părea că n-a observat nimeni, așa că fac un pas larg în dreapta-lateral ca să mă asigur că nu-l mai iau odată-n freză și merg mai departe, urma să fac o stângă. Și simt o mână pe umăr.

Mă-ntorc ușor panicată, știind că în spatele meu era doar un stâlp și că lovitura n-a fost atât de puternică încât să îmi dea ceva halucinații senzoriale.

-Scuze, ți l-am furat eu. Ești ok?

Îmi duc instinctiv mâna la geantă.:))

-?!

Mâna de pe umăr nu fusese halucinație, thanks God. Un tip era în spatele meu, cu telefonu-n mână, ușor extaziat și ușor îngrijorat în același timp.

-Poftim?

Pidgey-ul?… 

Ăla a fost momentul în care m-am întrebat dacă nu cumva toată treaba chiar e o halucinație, fiindcă ăsta a început să vorbească limbi străine. Văzându-mi spaima din ochi, tipul se prinde că am nevoie de niște lămuriri.

Aaa, nu erai în Pokemon Go. 

Ăla a fost momentul în care mi-am dat seama că nu tre’ să instalez niciodată drăcia asta de Pokemon Go. Mama (natură) m-a făcut suficient de-mpiedicată încât să nu-mi mai cresc singură șansele la o moarte stupidă alergând după Pokemoni pe stradă.

Și uite-așa se-adeverește previziunea Oanei Pellea. Pokemon Go e un experiment la scară mondială, o manipulare în masă… Câte ar putea rezolva Omenirea între timp… Cum ar fi stâlpii puși pe trotuare…

Excese similare...

Leave a Reply

5 Comments on "Oana Pellea cam are dreptate cu Pokemon Go-ul"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Lotus
Guest

Nu e o manipulare, ci un joc de control și atâta tot. Respectiv, un joc despre cât de bine reușesc pokemonii să ne controleze. Felicitări, se pare că ești eligibilă pentru nivelul următor!

Marius
Guest

Chiar imi pare rau daca tu crezi ca Pokemon Go e un joc de manipulare in masa, un experiment sau oricum i-ai spune. Este pur si simplu un joc, asta e treaba lui, sa te faca dependent de el intr-o oarecare masura (cu cat e dependenta mai mare, cu atat e mai de succes jocul). Nu o sa te astepte nici un mason la vreun nivel urmator ca sa iti fure gandurile, amintirile si sensul vietii.

Iar ca orice joc, poti decide si cat vrei sa joci, cred ca nu mai suntem la varsta la care dependenta creata de un joc sa ne faca probleme, tind sa fiu optimist si sa cred ca acum putem sa ne controlam si sa ne dam seama atunci cand ceva e prea mult. Am fost prin parc la 2 noaptea, am vazut copii jucandu-se pokemon, erau si copii d-aia la 15 ani, dar si pe la vreo 20-24 de ani. Multu dintre ei, in mod normal, ar fi fost in vreun colt de parc fumand sau facand posta cateva sticle de bere sau de alcool ieftin. Asa ca incetati sa mai priviti totul ca pe un complot impotriva omenirii si nu mai dati vina pe joc cand oamenii aia care cad de pe stanci pentru ca il joaca or whatever sunt pur si simplu prosti, nu manipulati prin furculite si linguri de la mare distanta.

trackback

[…] Sunt de acord, Oana Pellea o ia pe aratura deseori. Ca actrita e buna (nu extraordinara, dar nici nu e actrita mediocra, cum zic unii), am vazut-o pe scena si are cateva roluri cu adevarat excelente. Ca persoana publica, are opinii cel putin dubioase. Sunt de acord sa fie ironizata pentru acea postare, desi, democratie fiind, chiar exista persoane care-s de acord cu ideea. […]

wpDiscuz