Epopeea gândacului sau de ce am dormit cu lumina aprinsă Epopeea gândacului sau de ce am dormit cu lumina aprinsă
Am oroare de gândaci, fluturi și insecte de orice fel. De mică mă cățăram pe coama cailor, mă ascundeam la vite-n grajd și mă... Epopeea gândacului sau de ce am dormit cu lumina aprinsă

Am oroare de gândaci, fluturi și insecte de orice fel. De mică mă cățăram pe coama cailor, mă ascundeam la vite-n grajd și mă băgam cu ambele mâini în gura câinilor, da’ când vedeam o gărgăriță zbieram terifiată mai ceva ca porcu’ la tăiere.

Cum văd vreun fluture sau (și mai rău!) gândac, țip scurt și îngheț. Pasul doi e mâncărime pe tot corpul și scărpinat compulsiv. Și nu, niciun bărbat nu mi-a făcut vreodată genunchii să tremure mai rău decât reușește un gândac să o facă. Ahem.

Aseară mi-am făcut de treabă prin balcon când am auzit zbătutul ăla hidos din aripi al vreunei pocitanii cu minimum șase picioare pe la urechea mea. Mi s-a zburlit pielea pe șira spinării, am traversat camera și nu știu când m-am trezit în baie.

Aș fi rămas acolo, dar singură fiind, mi-am dat seama că nu pot să mă mut cu totul în baie forever. Nu-i ca și când rahatul ăla zburător ar fi contribuit la chirie pe tot restul de metri pătrați pe care eu i-aș fi cedat bucuroasă doar să nu-l mai văd vreodată, așa că… dă-ți trei palme și mergi să vezi unde-i hidoșenia. Superb, intrase în cameră și făcea break-dance pe tavan. Se zbătea dintr-un colț în altul al tavanului cu o viteză de-am amețit, și de rău și de spaimă.

Și-am stat în tocul ușii… vreo zece minute. Fiindcă începuse să-și extindă zona de dans periculos de aproape… am închis și ușa. Și-apoi am întredeschis-o și-am strecurat doar capul în cameră, cât să văd unde se așază și să-l pot plesni fix în creștet.

Și norocul dracului, intră în lustră. Hah, fraiere, acolo rămâi, bronzare plăcută. M-am uitat la el cu o satisfacție sadică cum se zbate între bec și  sticla mată, până când obosește și rămâne pe loc. Pa-pa, fripturică.

M-așez pe canapea liniștită, bucurându-mă de senzația aia răcoritoare a pulsului care scade încet-încet la limita normală, după ce inima aproape că zbierase „fuck it, io plec de-aici, bum-bum”. După câteva momente… zbârrrrrrr, pe la ureche. Mă uit terifiată spre aplica de pe tavan și văd că fripturica prinsese aripi și începuse să zboare din nou.

Am fost pe cale să trag hainele pe mine și să plec de-acasă. Ba chiar mă-ndreptam spre dulap plângând, în sunet de zbrrrr, când deodată sunetul se-oprește. Mă-ntorc. Prostu’ nimerise înapoi în aplică. Doar că acum stătea undeva la margine, nemișcat, probabil puțin prăjit, că nu mai avea același spor la zbătut din aripi. Dar încă puteam să văd cum își freacă sadic piciorușele. Mi-l și imaginam rânjind și gândindu-se la alte metode de tortură și teroare pentru mine.

Cu ce-l omor, acu. Nu pot s-arunc cu tenișii în lustră, așa că dau fuga-n debara și… ta-daaaa:

Triumf mi-a distrus de nenumărate ori până și cea mai scumpă manichiură. Mi-a rupt în două degetele și mi-a nenorocit pielea. Și șterge grăsimea de pe aragaz… cu tot cu aragaz.

Așa că, da, aseară la ora doișpe, undeva, într-o garsonieră din București, cineva pufăia frenetic cu Triumf în lustră, plângând și țipând în același timp.

A funcționat:

Jur că e mai mare decât pare.

Și da, se pare că aplica aia e un fel de cimitir de insecte. Am s-o scot după vreo trei zile, în care voi lăsa lumina aprinsă, să m-asigur că-n momentu’ în care o dau jos n-o să-mi facă ăștia vreun surprise-party și să-nvie toți fix în mecla mea.

Amen.

Caut plasă pentru geamuri, ceva recomandări? :)

Excese similare...

Leave a Reply

1 Comment on "Epopeea gândacului sau de ce am dormit cu lumina aprinsă"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Lotus
Guest

Offtopic: pune-ți o arhivă sau un cuprins.

wpDiscuz