Ce faci, băi, Florine? Ce faci, băi, Florine?
Eram dăunăzi pe-o terasă unde m-a servit un chelner tare drăgălaș. Nu, nu era genu’ de bărbat bine după care să-ntorci capul, era chiar... Ce faci, băi, Florine?

Eram dăunăzi pe-o terasă unde m-a servit un chelner tare drăgălaș. Nu, nu era genu’ de bărbat bine după care să-ntorci capul, era chiar urâțel și concura lejer la proba de nas cu Tonciu. I-am dat vreo 25 de ani.

Dar era genu’ de chelner care te făcea să simți că ești servit cu plăcere. De drag.

Răspundea „cu mare plăcere” la fiecare „mulțumesc” pe care-l adresam și se prezenta rapid cu „da, vă rog” la fiecare semn pe care i-l făceam. Și nu, nu făcea asta doar la masa noastră, ci la toate mesele pe care le avea.

După vreo juma’ de oră, se pune la o masă de-alături un domn bine, undeva pe la 50 sau chiar 60+ ani. Cu pălărie-n cap, ceas de buzunar și pantofi lăcuiți. Se așază la masă, iar după nici 5 minute, chelnerul se prezintă direct la el cu o halbă de bere rece, fără să-i ia comanda în prealabil. Când vede halba, nenea pufăie satisfăcut și-ntreabă:

-Ce faci, băi, Florine, că ai dispărut în ultima vreme?

Ăsta-și suflecă mânecile, se sprijină de masa lui și-i zice mai încet:

-Am fost și eu în concediu „medical”. M-am dus la mare să mă relaxez și io o săptămână, da’ m-am întors să fiu sclav la ăștia înapoi.

-Tot așa urât se poartă? De ce nu cauți altundeva?

-Păi aici vă am pe dumneavoastră și nu sunteți singurul, am deja clienții mei. Dacă plec, iau iar de la zero, nu-mi place să schimb…

-Băiete, mergi unde ți-e bine, că berea are același gust peste tot, mai ales când mi-o aduci tu. Eu vin după tine.

În fine, au mai discutat puțin, n-am mai fost atentă. Ideea e că… Florin chiar făcea treaba asta cu plăcere. Nu știu dacă-i plăcea servitul la masă, cât interacțiunea cu oamenii în sine. Felul în care se purta era exemplar pentru o terasă oarecare de Centru Vechi, unde probabil ni se scuipă în 90% din băuturi.

Florin probabil primește un salariu de rahat dar îl scoate încă de trei ori din bacșiș. Pentru că-i bun. E genul ăla de chelner căruia efectiv ți-e jenă să nu-i lași un bacșiș gros. Ar putea foarte bine să preia exemplul funcționarului de stat, care-și varsă toate frustrările legate de bani și de superiori pe noi, proștii care așteptăm pe la cozi. Ar putea să se poarte ca un jeg și să ne trântească în silă halba de bere pe masă. Ar avea și de ce.

Da’ Florin percutează cu drag la fiecare masă. Și mai mult decât atât, are „clienții” lui. Și totuși, patronii sunt de rahat. Pentru că da, patronul român (mai ales de bar) e, de prea multe ori, definiția din Dex a parvenitismulului jegos.

Excese similare...

Leave a Reply

Be the First to Comment!

Notify of
avatar
wpDiscuz