Când cicatricile celor din Colectiv nu vor mai fi niște trofee… Când cicatricile celor din Colectiv nu vor mai fi niște trofee…
…vor rămâne niște simple cicatrici. Acum, sunt niște #victoryscars, niște trofee ale faptului că s-au târât prin foc (la propriu) și au trăit, niște... Când cicatricile celor din Colectiv nu vor mai fi niște trofee…

…vor rămâne niște simple cicatrici.

Acum, sunt niște #victoryscars, niște trofee ale faptului că s-au târât prin foc (la propriu) și au trăit, niște ilustrații palpabile ale deja împământenitului slogan Corupția ucide, niște semne care să ne-amintească de cei ce n-au reușit să scape… Dar asta doar pentru că evenimentul Colectiv este, încă, proaspăt în memoria colectivă.

Dar nu va mai fi. Ăsta-i adevărul. Oamenii uită. Memoria colectivă e resetată periodic: alaltăiei a fost Colectiv, ieri a fost Hexi Pharma… azi e Dan Condrea și a lui moarte suspectă. Mâine poate fi Drăgușanca și al ei controversat botox. Apoi vin alegerile. Nu-i greu de observat cum, încet-încet, ne îndepărtăm de nucleu. E firesc. Nu, nu e firesc să uităm așa cum o fac românii – degeaba și fără rezolvări, însă a uita, pur și simplu, e firesc. Și uman.

Dar va trece timpul. Și, în afară de supraviețuitori și ale lor cercuri sociale, oamenii nu vor mai tresări când vor auzi de tragedia din Colectiv. Tragediile rămân tragedii pentru totdeauna doar pentru cei cărora li se întâmplă. Hai să nu fim ipocriți.

Și-atunci, cicatricile celor din Colectiv nu vor mai povesti despre cum corupția ucideNu vor mai striga am supraviețiut prin focNu vor mai sugera o tragedie care oglindește perfect cât de bolnavă e țara asta. Nu. Pentru noi, pentru spectatori, cicatricile alea o să fie niște cicatrici și atât.

Iar cicatricile alea sunt purtate de niște oameni. Aici voiam s-ajung. Ce vor face oamenii ăștia când cicatricile lor nu vor mai fi niște trofee? 

Acum, nimeni nu se gândește la asta. Nici măcar ei. Și nimeni nu spune asta. Dar peste cinci, șapte, zece ani, vei vedea pe stradă doar un om mutilat. Și o să vezi numai mutilările fizice, că pe-alea psihice nu o să le știi și nici n-o să te intereseze. Acum, oamenii ăștia își fac poze. Le postează pe Facebook. Ies pe la televiziuni. Își distribuie dramele între ei. Trag semnale de alarmă și vor dreptate. Vor să fie ascultați și văzuți (încă). Complexele lor sunt de ordin psihic, nu fizic (încă).

Pentru asta cine plătește?

Încă sunt fericiți că trăiesc, indiferent cum. Indiferent că Te Dy și-a pierdut șase dintre degetele de la ambele mâini. Indiferent că Alexandru are arsuri cumplite și încă se vindecă. Corina e și ea în proces de vindecare. Și mai sunt atâția. Mulți dintrei ei care tac. Care deja nu mai vor să se arate.

N-am scris până acum despre Colectiv. Mi s-a părut că e o manevră meschină. Că au scris alții destul. Dar dacă putem să întârziem mai mult uitarea… mai scriem.

Excese similare...

Leave a Reply

Be the First to Comment!

Notify of
avatar
wpDiscuz