Cum (nu) decurge un interviu la un job pentru studenți Cum (nu) decurge un interviu la un job pentru studenți
Am fost observator, de curând, la procesul de recrutare și selecție de studenți pentru job-uri part time și full time la un hotel din... Cum (nu) decurge un interviu la un job pentru studenți

Am fost observator, de curând, la procesul de recrutare și selecție de studenți pentru job-uri part time și full time la un hotel din București.

Joburi de opt ore, doar ziua, doar noaptea, part time sau doar weekenduri. Toată flexibilitatea posibilă și imposibilă. Practic, tu ca student, puteai să-ți organizezi programul de lucru în funcție de cursuri, de șprițuri, de seratele dansante și de disponibilitatea a cel puțin o curvă din cămin care se tranzacționează pe zacuscă.

Toate acestea contra unui salariu absolut decent, într-un colectiv absolut mișto, cu un patron antreprenor în mai multe domenii. Adică, tot potențialul de a se lipi ceva de tine pe un plan sau altul. Trebuia doar să vrei.

Se specifică: experiență necesară – puțină spre deloc. Adică, experiență la nivelul la care să te fi trezit măcar o dată la ora 8 să te duci să faci un ban. Cam atât. În rest, voință și atât.

Și de aici începe punctul culminant.

  • Mesaje venite de pe adrese de mail ca: gina_scumpica, iubitultauscump90, presedintele69, robertboss, fitamare, cristisef, cristinaiubitata, tatianadulcica.

  • Mesaje fără salut, fără bună ziua, fără nume, fără prezentare. Dar cu nelipsita întrebare Cât e salariul?

angajare

Pentru că tu ești nimeni, te recomandă nimic, nu știi nici măcar să deschizi o conversație, dar vrei să știi cam ce bani meriți pentru faptul că ești nul.

Să nu uităm de candidații care trec, totuși, printr-o conversație inițială, se califică cu indulgență la interviu, după care… NU VIN la interviu. Și n-ar fi asta o problemă, dar timpul prețios pe care-l au ca șomeri nu le permite să anunțe că nu se vor prezenta. Iată ce urmează:

2

Deci, n-am venit, n-am anunțat, dar tu, angajatorule prost, care ești prost, luați-aș locu’ de muncă în pumă, cum ți l-am mai luat… habar n-ai ce pierzi!

Aaaa, să nu uităm mesajele de genul ăsta:

Nu, boss, e mai nevalabil anunțul ăsta.

Sau, cireașa de pe tort:

nu-am-cv

Adică tu nu ai CV, nici măcar nu ai bunăvoința să scrii cum te numești pe o foaie, alături de ultima grupă de grădiniță terminată, dar eu trebuie să am încredere că tu vei fi capabil să faci o factură, sau să întinzi un șervețel unui client. Bun. Așteaptă că te sun eu.

Alții, la capătul opus, îți dau și detalii pe care nu le ceri:

3

Astea nu sunt cazuri izolate. Cam ăsta e trendul. Candidații care au totuși ceva potențial, aleg calea simplă, da’ sigură, a corporației. Corporația fiind mediul de lucru oarecum stabil, bine remunerat, care oferă condiții decente de lucru, dar, care are un mare dezavantaj: uniformizează oameni.

Da, uniformizează. Doar 10-15% din angajații din corporații obțin promovare și o durată medie de lucru de 4-5 ani în corporație. După care, din “vagi” motive, ori sunt înlăturați pentru carne proaspătă și ieftină, ori aleg să plece… unde? În antreprenoriat sau mediul privat.

Sunt salariile mici? Piața muncii din România oferă salarii exagerat de mari raportat la calitatea forței de muncă! Da, exagerat de mari! Inclusiv salariul minim pe economie – este un salariu aberant de mare în raport cu ce pot oferi 80% din studenți sau proaspăt absolvenți de facultate. Dovada e mai sus.

De ce mor companiile mici și mijlocii? Aici se bat doi factori, nu neapărat în ordinea asta: legislație fiscală aberantă și forță de muncă de foarte proastă calitate.

Dragi studenți, sunteți la tot pasul. Peste tot. Dacă arunc o piatră pe stradă, sunt șanse de 90% să nimeresc pe unul care studiază. Ceva, orice. Problema e că d-aia se aruncă cu pietre în voi. Fiindcă aveți pretenția ca pentru statutul de student să se arunce cu bani în voi. Moca. 

Leave a Reply

21 Comments on "Cum (nu) decurge un interviu la un job pentru studenți"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Melinte Stefan
Guest

Nu dom’le n-aveam pretentia sa aruncati cu bani in noi moca (din perspectiva unui student in anul II), dar stau si ma gandesc ca tie chiar ti se pare oarecum rentabil sa te trezesti dimineata la 7 sa muncesti 8 ore ca sa ti se dea la sfarsitul zilei 40 ron ? Pai daca caut pe jos 8 ore pe zi bani, am sanse sa gasesc cam aceeasi suma. Forta de munca de doi lei pe care o primesti e aia pe care o cauti, e ca si cum ai avea buget 100 ron, dar tu vrei Iphone 6s. Cine se vinde pe 40 ron pe zi, ori nu isi intelege valoarea si se pierde in comoditatea de a fi angajat pe doi ei, ori e prost de bubuie. Get used to it !

alex
Guest

Stiu ca suntem in Romania si ca salariile sunt mici, dar 800 de lei pentru 8 ore pe zi e de-a dreptul ridicol. Adica, eu nu vad cum un student/tanar absolvent ar putea trai cu ~180 de euro pe luna, in conditiile in care nu gasesti o garsoniera de inchiriat sub 120-130 de euro. Am lucrat si pe atat, pentru ca nu a trebuit sa ma mut din oras ca sa fac facultate si nu plateam chirie/camin.
Nu are nimeni pretentia (ma rog, exista exceptii) sa ploua cu bani sau alte chestii, dar, daca vin obosit acasa in fiecare zi dupa 8 ore de munca (adica in alea 8 ore chiar muncesc), eu spun ca merit macar banii de chirie, 3 mese pe zi si un abonament la internet.

mike
Guest

Constat ca in ultimii zece ani a scazut calitatea celor care doresc un job, atat ca pregatire – si aici nu vorbesc de experienta, dar cand ai absolvit o facultate si nu stii sa inmultesti 25×4 fara calculator nu pot sa te angajez – cat si ca viziune asupra locului de munca/firmei unde prestezi. In ultimul timp ma lovesc de cereri aberante cum ar fi “boss, luni vin la zece ca am o chindie” , ” s-a facut patru fix, am plecat” desi tu ai venit la noua si mai aveam nevoie de tine exact 10 minute…Ideea generala este ca eu, ca angajat, trebuie sa-mi iau salariul, e traba ta ca patron/manager/sau ce esti dar programul si sarcinile de serviciu sunt optionale. Hai, ca m-am racorit :)

L.
Admin

Salut. :) Da, se pare că angajatorii OK, care permit program flexibil și nu aplică regula pumnului în masă, sunt cei care au de pierdut.

mike
Guest

Ai dreptate, dar unii angajatori (cum e si cazul meu) nu pot sa-ti ofere un program flexibil pentru ca domeniul de activitate nu permite decat munca in echipa. O veriga lipsa inseamna ca lantul nu functioneaza. Nu spun toti “venim maine la zece ” pentru ca, bineinteles, din opt oameni unul nu vrea pt ca el e mai cu mot. Atunci ce faci? … nu mai spun cum tin de oamenii trecuti de 40 de ani si cat ma rog sa mai tina sandramaua macar zece cincisprezece ani (pentru ca nici eu nu stiu sa fac altceva, cum nu stiu nici ei dealtfel)

Nico
Guest

Candidații români nu sunt singurii care sa vina cu perle de asta. Și în UK e o criza de inteligenta și bun simț când e vorba de interviuri pentru angajare. Cam același simptome sunt prezentate și pe aici (bun, mai puțin “nu știți ce pierdeți”) o totala lipsa de interes din partea” băștinașilor “.

L.
Admin

Clar n-or fi românii cei mai cu moț.Perle sunt peste tot, îngrijorător e când 90% din candidați sunt așa. De unde alegi?

Mircea Colceag
Guest

O intrebare daca imi permiteti: De ce trebuie neaparat ca acei candidati sa fie studenti? Adica spuneti ca 90% din ei sunt praf si ca practic nu ai de unde sa alegi. Pe partea opusa, daca nu ai facultate sau nu esti macar student, nici nu esti bagat in seama. “Cum, nu ai facultate?!”
Inteleg ceea ce spuneti dumneavoastra referitor la productivitate si sunt perfect de acord.

Dar, ca exemplu personal: Am lucrat intr-o companie – fabrica de materiale de constructii pe pozitia de asistent vanzari. Vindeam atat de bine incat la un moment dat am cerut sa nu mai primesc salariu (1200 RON) ci doar un mic procent din vanzari (Personal vindeam produse de 4-5 mii de euro pe zi. N-au fost de acord. Simultan, in momentul in care compania s-a extins si aveau nevoie de inca un om pe departamentul logistica, m-am oferit si am facut ambele joburi sperand ca o sa reusesc sa avansez. Nu s-a intamplat. Cand le-am spus ca am o oferta pe care am de gand sa o accept si imi voi da demisia, mi-au oferit 2600 RON + Masina de serviciu + Telefon + Laptop (Pana atunci nu aveau buget, dintr-odata au avut :) )
Am intrat apoi in domeniul forajelor de unde am plecat doar din cauza scaderii pretului petrolului. Compania a concediat toti oamenii din Romania.
Apoi mi-am facut o mica firma impreuna cu un prieten. A mers bine o perioada, apoi nu ni s-au mai potrivit directiile. El voia sa faca bisnita, eu voiam sa incercam sa intram pe piata serviciilor si sa ne concentram pe calitate.
Acum sunt in Anglia.

Voiam sa aveti putin context inainte sa pun intrebarea mea: De ce companiile cer expres studii superioare pentru joburi ale caror skills-uri pot fi invatate si de catre altii? Am aplicat foarte mult in Romania, iar in scrisoarea de intentie am inclus chiar si faptul ca sunt dispus sa muncesc 2 saptamani fara sa fiu platit doar ca sa imi demonstrez valoarea. If doesn’t work out after that…We can just shake hands and say goodbye. Dar nimeni nu m-a bagat in seama. Motiv pentru care astazi sunt in Anglia.

Ca eventual raspuns la o potentiala intrebare, nu mi-am permis sa ma duc la facultate. Pentru ca e greu sa platesti chirie, intretinere si sa mai ai si prostul obicei sa mananci din 1200 de lei (Ploiesti). Iar cand am lucrati in domeniul forajelor ajungeam chiar si la 1000 de euro (Bucuresti) dar pentru asta munceam 6 zile pe saptamana 12 ore, iar cea de-a 7-a cadeam lat.

Mircea Colceag
Guest

Pai si atunci, ce facem? Ca tara ma refer. Am avut ocazia sa asist la cateva interviuri cu studenti si rugati fiind sa vorbeasca despre ei, au ramas blocati. Si cereau sa li se puna intrebari. Pai fara suparare, dar daca tu cu facultate de management, vanzari or whatever, nu stii sa te vinzi pe tine, cum te pot angaja eu sa vinzi pentru mine? Makes no sense.

Aaa… si legat de facultate, un pic mai mult context. Prima data, am renuntat pentru ca mama mea nu si-a mai permis sa plateasca a doua transa din taxa (din 4 pe an). Si atunci mi-am cautat de munca. Iar firma de constructii pe care am mentionat-o, s-a oferit sa-mi plateasca facultatea. Si eram foarte fericit. Si m-am dus incantat pana la sesiune cand o profesoara care ne obligase sa cumparam o carte scrisa de ea, ne-a spus ca daca vrem sa luam examenul trebuie sa invatam foarte bine pagina 300 din carte. Cartea avand 130 de pagini, am zis WTF??? Mi-a deschis ochii o colega explicandu-mi ca pagina 300 inseamna de fapt 300 de euro spaga… Romania…. Coruptia poarta o parte din vina precum si studentii who does not give a fuck about anything.

Andrei
Guest

Sunt ei tineri dar nu sunt proşti, adică la angajare sunt triaţi ca oile din zeci se aleg doar 2-3 şi ne aşteptăm să îşi dea interesul şi să facă din asta obiectiv, fac la fel şi ei, se aruncă din scârbă la 10-15 joburi de 2 lei şi oricum prind una. Afară de ce nu se întâmplă aşa ceva? Trebui doar să îi răsplăteşti pe măsura cu care te ajută, am un prieten cu restaurant care a plătit 2 studenţi să îl ajute la decoraţii, cărat, condus, de toate, avantajul studenţilor e că obosesc mai greu, sunt obişnuiţi cu stresul. Eu cunosc foarte bine mentalitatea patronului român, când spune că vrea studenţi se traduce prin: vreau nişte sclavi cât mai docili care să nu crâcnească, să nu îşi cunoască drepturile etc.
Ce oferi aia primeşti.

Andrei
Guest

Eu am citit, şi nu le luam apărarea aiuriţilor ălora. Numai că eu am trecut prin asta, salariu decent ce înseamnă? colectiv mişto pentru cine? cum ştii că poate sa fie mişto pentru toţi candidaţii la job? programul e flexibil în funcţie de disponibilitatea colegilor, ceea ce nu îl mai face flexibil deloc. Un salariu decent pentru asemenea post e 1500 lei fără experienţă? numai din 500 de lei îţi asiguri cămaşa, frizura, fără de care mi poţi lucra la recepţie. De aia am spus, că dacă nu găseşti candidaţi pentru postul ăla înseamnă că ceva pute, promisiunile ba sunt mincinoase, ba nu motivezi oamenii destul. Un post bun îl dai ca pâinea caldă.

Andrei
Guest

daca era la Cluj dupa cum am spus se ocupau posturile lejer, si cu oameni cu experienta nu cu studenti. Acuma in capitala nu stiu cat are nevoie fiecare, capitala fiind mai scumpa la orice. Incearca cu oameni cu nitica experienta in domeniul asta, ii vei plati mai mult dar sunt sanse putine sa nu isi faca treaba bine. Care e diferenta? platesti un om care doar asta face de 2-5 ani, el nu se va duce dupa 2 luni. Referitor la tipul cu tatuaje povestea sa pare trasa de par, eu am auzit de multe ori partea celor care vor sa se angajeze si majoritatea patronilor le cer foarte mult in plus, o amica frizerita imi spunea ca patronul o punea sa ii ia tigari, faca cumparaturi, ea fiind doar pe postul de frizer la salon, alt prieten instala windowsurile calculatoarelor firmei desi era angajat ca distribuitor dar a facut 1 data asta si patronul profita de el fara sa il plateasca in continuare, povesti de genul asta sunt cu duiumul. Poate cand angajatorii vor fi mai profesionisti atunci o sa creasca si nivelul angajatilor in paralel. Deci la cel cu salon de tatuaje au venit doar fete? sau el are un fix si a acceptat doar fete? aici e dubiosenia, pe o piata de munca cum e in Bucuresti e imposibil la un asemenea post cu 2000 de lei la bataie sa vina doar fete.

L.
Admin

Andrei, povestea cu salonul este un exemplu din multe altele. Vorbeste cu angajatori din Bucuresti si ai sa vezi ce foame de oameni seriosi este.
Postul era deschis si pentru fete si pt baieti, dar au venit doar fete, asta cu preferintele e bagata de la tine ca sa ai argument in plus, no offence.
Vizavi de cat de nasoi sunt unii sefi si ce te pun sa faci, nu contest, dar, cum spuneam, viata de angajat e pavata cap-coada cu sefi mai mult sau mai putin ok, d-aia exista cerere si oferta, d-aia te poti muta cand nu-ti mai place. :) In plus, depinde si cum te lasi perceput si cat respect stii sa impui. Si-apoi, de-as fi receptionera la un salon de tatuaje, prim job si studenta si toata activitatea mea s-ar rezuma la stat in cur pe scaun, 8 ore pe zi, m-as ridica de buna voie sa mai sterg un praf, sa fac o cafea, sa cumpar mancare pt colegi la pauza de masa & shit. Se cheama munca, hai sa nu mai fim asa sensibili, nimic din ce faci nu e rusinos atat timp cat nu dai in cap. E penibil sa te plangi ca ti se mai cere una-alta pe langa fisa postului. Evident, in anumite limite.

Paul Cocean
Guest

Ce articol basinos! Ce basini frate, ce basini!

Toti flamanzii care au citit carti motivationale si se cred mai buni decat ceialalti se numesc acum “antreprenori”. “In mai multe domenii”! Ca au stat la coada si infiintat un SRL cu banii de la taticu, li s-a urcat la cap ca ei fac afaceri!

Inainte sa faci apologia patronului, ar trebui sa raspunzi la o intrebare simpla:
-Tu personal ai muncit vreodata 8h pe zi pe 180 de euro?

Daca da, imi cer scuze, jos palaria.
Daca nu, inseamna ca esti o basinoasa cu pretentii pe care le negi celorlalti.

De ce ar sterge cineva praful la hotel, cand poate pt aceeasi 2 lei sa stea acasa? Nu e ca si cum NASA ma va suna dupa trei ani de experienta de sters praful la hotel, nu?

Autoselectia functioneaza. Cauti oameni de 40 de ron, oameni de 40 de ron gasesti, nu e deloc amuzant articolul.

L.
Admin

In acelasi stil ca si tine am sa afirm: ce comentariu plin de basini! Toti lenesii care n-au muncit o zi in viata lor si au parazitat parintii spera la joburi de 1000eur/luna din start, fara sa se fi trezit o zi la ora 8 dimineata ca sa produca ceva. :)
Vizavi de intrebarea ta, nu, nu as mai munci acum pe 180de euro, pentru ca am facut-o deja, cand a fost timpul. Am muncit si pe mai putin. D-asta acum am mai mult. Dar da, mintile inguste arunca bolovani. Hai succes.

wpDiscuz