De ce să-ți trimiți copilu’ la muncă de mic De ce să-ți trimiți copilu’ la muncă de mic
Ca să nu fie un parazit mic toată viața. Să-ți spun un secret pe care maică-ta ți-l ascunde dându-ți bani de ieșit în club... De ce să-ți trimiți copilu’ la muncă de mic

Ca să nu fie un parazit mic toată viața. Să-ți spun un secret pe care maică-ta ți-l ascunde dându-ți bani de ieșit în club în fiecare weekend: cu cât vei avea mai târziu primul job, cu atât ai șanse mai mari să îngroși rândul șomerilor sau al emigranților în țări mai calde, unde cresc căpșuni mari și roșii care abia așteaptă să fie culese și moșnegi senili care abia așteaptă să-i șteargă un român la cur.

Mă adresez părinților, cu riscul asumat că voi primi replica n-ai copii, taci dracu’ din gură. Trimiteți copiii la muncă. De mici. De cât mai mici.

Mai lăsați naibii replica aia post-ceaușistă care răsună prin toate casele. Lasă, mă, copilu’ să învețe, să se distreze, că are timp o viață să muncească. Mentalitatea asta circulă cu ușoare variații cam prin toate casele românești, alea cu părinți neîmpliniți din punct de vedere financiar, care pun sărăcia pe baza lipsei studiilor.

Fiindcă pe vremea lor la facultate intrai dacă erai mai deștept ca ăia 40 de oameni care se băteau pe loc cu tine. Și-atunci, din salariul minim pe economie, plătesc meditații la copil și-l îmbracă din Zara ca să-l trimită la școală. Să învețe, să facă bani, să facă ce n-am reușit eu. Ai auzit cel puțin o dată replica asta, nu? Ei bine, asta se traduce printr-un procent de 24% de șomeri cu vârste sub 25 de ani în România. Suntem una din țările cu cel mai mare procent de șomeri în rândul tinerilor.

De ce? Fiindcă de ce să munceascaă puișorul 4-5 ore pe zi, cât să aibă măcar bani de țigările pe care le fumează în spatele liceului în pauză, las’ că-i dau eu 10 lei pe zi și face chetă să-și cumpere un pachet cu colegu’. În extrema ailaltă sunt părinții căzuți în cap care dau pe mâna copilului o mașină și eventual o casă, undeva pe la 18 ani, când ăla abia știe câte urechi are în cap sau cât costă o sticlă de ulei. Lasă, că au ei de unde, mă-sa-i cumpără uleiu’, ta-su-i umple rezervorul.

Și puișoru’ ajunge absolvent de ASE, Drept, ceva Marketing că e la modă, ori o Sociologie/Psihologie/ceva din sfera asta, că-i pasionat și se știe doar că România duce lipsă acută de sociologi specializați. În plus, ne-am săturat, dom’le, de stat la cozi la cabinetele de psihologie, nu mai facem față, mai formați niște psihologi că ne ducem dracu’ toți.

Bun. Să stabilim următoarele chestiuni vizavi de locurile de muncă pentru tineri:

  1. Sunt prost plătite.
  2. Sunt, cel mai probabil, din cu totul alt domeniu față de ce-și dorește puișorul să facă în viață.
  3. Sunt FOARTE prost plătite.

Și-atunci, de ce să muncească?

Învață că din ăia 200 de lei pe care îi dă pe blugi, 100 de lei costă eticheta. Pentru că da, cum îți spuneam, va fi prost plătit. Și dacă până acum a tras cu cardul tău și l-a durut la Converși cât costă perechea aia de blugi, atunci când va trage cu cardul lui, există posiblitatea să primească un mesaj nemaivăzut până acum, echivalent cu o lecție de viață: Fonduri insuficiente. 

 

Își dă seama că mișcarea de rotație a Pământului nu se oprește chiar dacă el ratează o noapte de club. S-ar putea ca după niște ore de muncă, să-ți vezi copilu’ cum se bagă-n pat la un film sâmbătă seară. Nu-ți face griji, nu-i bolnav, pur și simplu e obosit și se deșteaptă. Își dă seama că pământul se-nvârte în continuare și mâine dacă ratează o beție zdravănă. Ordonarea priorităților se cheamă.

 

Când va avea un șef de căcat, n-o să-i pice cerul în cap. Spuneam mai devreme că joburile astea-s prost plătite. Am uitat să-ți zic și că, cel mai probabil, va fi un pion pe undeva și va avea un șef nasol care o să-l ia la șuturi. Nu-i nimic, e bine să se obișnuiască cu ideea. Până ajunge antreprenor, drumul e pavat cu șefi/colegi/job-uri de căcat.

 

Își dă seama că miezul Pământului e… Ecuatorul. Și nu el. Într-un departament cu N colegi, o să-și dea seama că el este o rotiță dintr-un mecanism și că mecanismul ăla are și alte rotițe la fel de (sau mai) importante ca el. Așa că, o să-i cadă un pic gradele pe jos și odată cu ele și replicile N-am chef să duc gunoiul, Nu fac curat pentru că nu vreauNu mă interesează etc. Benefic. Și pentru el, și pentru tine.

Să muncească acum, de mic, mult și pe puțini bani. Acum își permite. Mai târziu, cu doi puradei și o nevastă, rate la bancă și frigiderul gol, muncitul pe bani puțini nu mai e o opțiune. Uite-așa iau toți calea Spaniei. :)

logo

Excese similare...

Leave a Reply

4 Comments on "De ce să-ți trimiți copilu’ la muncă de mic"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Leo
Guest

Foarte corect articolul! S-ar rezolva mai multe probleme cu trimiterea copiilor la muncă. Decât să o frece toată ziua în parc, în vacanța de vară, mai bine face un internship sau măcar împărțit de pliante undeva. Atunci nu o să se mai plictisească și o să aprecieze weekendul sau cele 5 zile libere la 3 luni.

Nautilus
Guest

Pentru unul care câştigă minimul pe economie şi plăteşte pe alcool prost maximul posibil în economie e o idee proastă ca fiu-său să muncească şi să aducă bani în casă.

Fiindcă se zice aşa: ăla care aduce banu’ vorbeşte. Chiar dacă spune ce nu vrei să auzi. Şi dacă nu-l auzi când spune ceva cu gura, s-ar putea să o mai spună şi cu muşchii pe care şi i-a crescut la muncă 😛

Breev
Guest

bun articol.

trackback

[…] Pune mâna și muncește. Mai ai motive pe-aici, de la oameni un pic mai mari ca […]

wpDiscuz