Confesiunile unui agent imobiliar, acest bau-bau al oricărui cumpărător Confesiunile unui agent imobiliar, acest bau-bau al oricărui cumpărător
Toată lumea vorbeşte despre nesimțiții ăștia de agenți imobiliari, nimeni nu vorbeşte despre clienții agenților imobiliari. În cultura urbană, agentul imobiliar e samsarul ăla de chirii... Confesiunile unui agent imobiliar, acest bau-bau al oricărui cumpărător

Toată lumea vorbeşte despre nesimțiții ăștia de agenți imobiliari, nimeni nu vorbeşte despre clienții agenților imobiliari.

În cultura urbană, agentul imobiliar e samsarul ăla de chirii şi apartamente care îţi răspunde la telefon de fiecare dată când vrei tu să faci o tranzacție de genul ăsta.

Când suni la numărul de telefon de la proprietatea aia mişto pe care ai pus ochii şi îţi răspunde agentul imobiliar, e ca şi cum te-ai duce să vizitezi prinţesa şi găseşti poarta turnului încuiată şi un dragon păzind-o.

Să trecem la lucruri serioase. Despre cât sunt ei de nesimţiţi, nepoliticoşi, neprofesionişti, a scris toată lumea.

De ce nu vorbeşte nimeni despre clientul agentului imobiliar?

Există mai multe tipologii de clienţi, îi luăm pe rând:

Clientul Prima Casă

Clientul cu Prima Casă are între 23 şi 30 de ani. Este la prima decizie majoră în viaţă şi deloc capabil să o ia. Nu ştie exact ce caută, nu ştie exact ce înseamnă, dar a auzit el că se cumpără uşor case acum şi trebuie să cumpere şi el.

Clientul cu Prima Casă te sună de obicei să îţi spună Vreau să văd proprietatea x. El vrea să o vadă, pe el nu îl interesează să afle mai întâi, la telefon, mai multe informaţii din care să tragă concluzia dacă proprietatea respectivă e de interes pentru el sau nu. Când îi spui ok, ok, vrei să o vezi, dar mai întâi stai să discutăm puţin, s-a blocat. El nu discută, el vrea să vadă.

Clientul cu Prima Casă va veni la vizionare singur sau împreună cu un prieten la fel de priceput ca el. Nu îl interesează să vadă documentele, nu se uită la starea străzii, la cum arată scara blocului, nu-i dă prin minte nici măcar să caute apartamentul la avizier. El urcă ţintă spre apartament şi începe să se plimbe că un purcel mistreţ în cuşcă proaspăt despărţit de scroafă.

El va sta în apartament între 10 şi 15 minute, rar deschizând gura, fără întrebări, după care va mulţumi şi va pleca. În urma lui, nu ştii dacă ai avut o vizionare sau o plimbare. În urma lui proprietarul se va uita la tine (tu, agentul imobiliar) şi va spune ce dracu a fost asta? Agentul imobiliar pune capul în pământ, îşi va cere scuze de deranj şi se roagă să nu strice relaţia cu proprietarul.

Clientul turc

Clientul turc are în comun cu Turcia doar baclavaua pe care o mănâncă din când în când. El sună, cere să vadă apartamentul, după care începe să negocieze cu agentul la telefon: eu vin să-l văd, da’ nu dau banii ăştia, că nu merită, mai trebuie negociat. Întrebat despre ce vorbeşte când spune că trebuie negociat, se va bloca. El ştie una şi bună, nu merită banii. Încă nu a fost să vadă proprietatea, încă nu ştie despre ce vorbeşte dar la finanţe nu-l face nimeni.

Clientul şmecher

Clientul şmecher e cel mai prietenos client, va fi întotdeauna politicos şi prietenos cu agentul imobiliar. Din umbră va arunca nişte priviri cu dispreţ, dar nimic pe faţă. El acceptă întâlnirea la ce oră se poate, vine la vizionare, discută, este prietenos cu proprietarul. La cea mai mică clipă de neatenţie din partea agentului, acesta va arunca o carte de vizită pe pat, pe masă, pe jos, în faţa proprietarului, astfel încât să poată intra în legătură directă. Dă-te dracu’ tu cu agenţia ta, eşti un trântor, la ce să-ţi dau eu banii.

Clientul punctualitate

Acesta nu vine niciodată la întâlnire. Vei suna proprietarul, îi vei da programul peste cap pentru a veni la întâlnire promiţându-i un posibil client, după care te vei trezi doar tu cu proprietarul într-un meeting tête-à-tête. Dacă îţi mai răspunde la telefon, acesta probabil se va scuza spunând că nu a putut ajunge, că tocmai terminase punga cu praf zvârrr şi a rămas blocat în faţa şemineului.

confesiunile-unui-agent-imobiliar

 

Ce trebuie să ştii înainte să lucrezi cu un agent imobiliar

Agentul imobiliar e cel care a realizat pozele alea frumoase care ţi-au luat ţie ochii.

Agentul imobiliar e cel care se deplasează pe timpul şi motorina lui de fiecare dată când ai tu chef să vezi proprietatea.

Agentul imobiliar e cel care îl sfătuieşte pe proprietar să vândă garsoniera de 35 mp la 35.000 de euro şi nu la 50.000 cât a visat el noaptea trecută că va lua.

Agentul imobiliar te reprezintă în tranzacție. Astfel, prin contractul cu o agenţie imobiliară autorizată și verificată, elimini riscul de a cumpăra o locuinţa care s-ar putea să mai aparţină altor cinci persoane.

Agentul imobiliar te va pregăti cu informaţii şi proceduri atât pe tine cât şi pe proprietar, salvându-vă mai mult de 50% din timpul pe care ar trebui să îl consumaţi singuri şi neinformaţi pe la instituţiile statului.

Agentul imobiliar nu are un program fix, ci un program după programul tău. Adică îți va răspunde la telefon după 6, când tu ai ajuns acasă de la muncă, te-ai așezat confortabil pe canapea și îți cauți casa visurilor tale. Nu contează că mănâncă, se uită la un film, e în trafic, îi naște femeia, sau doarme după o zi plină de clienți ca ăștia de mai sus. E acolo pe telefon, 24/7.

În 80% din cazuri, agentul imobiliar face toate astea fără salariu fix şi cu plata comisionului la final, după muncă, nu înainte ca în alte industrii și domenii, unde după ora 6 când ai scăpat de la birou, ești liber de contract.

Aşa că, data viitoare când o să te întrebi da’ ce Doamne iartă-mă face ăsta de 500 de euro cât îmi cere comision, gândeşte-te că 80% din banii ăştia sunt costurile şi profitul pe care le va avea cu tine, iar 20% sunt costurile pe care le suportă zilnic cu cele patru tipologii de client de mai sus.

ruben-imobiliare

Leave a Reply

16 Comments on "Confesiunile unui agent imobiliar, acest bau-bau al oricărui cumpărător"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
krantz
Guest

Apropo de justificarea comisionului (care nu mi se pare corect calculat întotdeauna), am o poveste personală: acum vreo 4 ani cînd am decis să cumpăr un apartament, am umblat cu doi agenţi, în paralel, un an de zile. Nu mă grăbeam şi tot aşteptam să “iasă” pe piaţă apartamentul pentru mine. Ideea e că la un moment dat primesc un telefon de la un alt agent (tot mai primeam astfel de apeluri întrucît pusesm la început un anunţ şi pe un site de specialitate online) şi asta a fost. Ne-am întîlnit la vizionare, a fost exact ce căutam, am bătut palma. Am mai mers cu el vis-a-vis la un notar pentru precontract şi apoi mi-a băgat factura de servicii sub nas. Practic, m-a sunat de 4 ori şi a făcut 3 drumuri cu metroul. Cost total cu mine: cu indulgenţă 25 de euro. Dar mi-a cerut 2% din valoarea tranzacţiei. I-am dat, că mi-a găsit ce căutam. Dar mi-a părut sincer rău pentru ceilalţi doi care poate chiar ar fi meritat suma aia.

Ursul
Guest

Salutare, da, ai dreptate. Nu uita insa ca acest comision e negociabil. De cele mai multe ori. Astfel incat, atunci cand se intampla asta, negociaza deschis. Nu arata ca si cum e ceea ce-ti dorest. Totodata gandeste-te ca si agentul va accepta sa faca ceva bani si sa inchida tranzactia, decat sa alerge in continuare pentru ea.

krantz
Guest

Te asigur că a fost şi o negociere. Dar suma finală tot mi s-a părut exagerată pentru cîtă muncă a fost depusă.

Ursul
Guest

Da, de acord, e clar ca sunt si cazuri de genul asta. In final e un job bazat 50% pe munca si restul oportunitate. Nu singurul job de felul asta.
In final, poti judeca si din persspectiva faptului ca ai cautat ceva timp si gigel ti-a oferit ce-ti trebuia.

george
Guest

te ai gandit ca agentul care ti a aratat un singur apartament si a finalizat tranzactia are si clienti ( cum ai fost tu pentru ceilalti 2)pentru care lucreaza luni bune fara sa finalizeze.
important este ca ai gasit ceea ce iti doreai

mike
Guest

Aici ai atins un punct sensibil si ma simt nevoit sa imi spun si eu parerea(nu sunt convins ca a-mi da cu parerea e un termen corect gramatical): Un agent imobiliar si-a alees meseria asta la fel cum ne-am ales si noi meseriile pe care le practicam, poate face un compromis intre cat castiga si cat crde ca ar merita pentru efortul/stresul depus, dar cu totii cred ca facem acest lucru pana la urma. Cunosc cazuri in care agentul il sfatuieste pe client sa ridice pretul tocmai ca sa obtina un comision mai mare, motivele fiind diverse: are un client aproape sigur, alta proprietate in vanzare cu pret mai mare, etc ( am patit-o), iar pozele alea cateodata sunt cam prea misto facute tocmai sa te atraga sa vezi respectiva proprietate.Riscul de a cumpara o locuinta care apartine si altora poate fi eliminat daca agentia doreste acest lucru, daca nu divinitatea cu mila (si asta am patit-o). Inchei aici pentru ca nu vreau sa plictisesc, sunt unul din cei care si-au luat doua tepe cu acesti agenti dar -exista si acest dar – sincer nu sfatuiesc pe numeni sa faca o tranzactie imobiliara fara a fi intermediata de o agentie autorizata si nici eu nu as face acest lucru oricati bani as avea. M-am lungit, scuze..

Ursul
Guest

Da, sa ti povestesc ce am patit eu cu vanzarea unei masini. Am luat-o razna vreo 2 saptamani cu luat la financiar, scos…

Ioan Idomir
Guest

Felicitari pentru articol, desi consider ca este si o eroare (probabil materiala) fata de cele 2 procente 80% si 20% care ar trebui sigur inversate si eventual la valorile de cel mult 5%(pentru client) si diferenta de pana la 95%(pentru clientii descrisi de dv.).

Breev
Guest

clientul smecher :)) si clientul turc :))

trackback

[…] Unele meserii chiar au apărut pentru că piața le-a cerut. Unii oameni pot face ceea ce alții nu pot, de aceea sunt plătiți și angajați să o facă. Oamenii de vânzări sunt un exemplu în sensul ăsta. Și-ar trebui să înțelegem, măcar în al doișpelea ceas, că orice costă bani. Și casa ta, și serviciul unui om, fie el și un bau-bau de agent imobiliar. […]

dan
Guest

Agentul imobiliar este un parazit tolerat, nu ai nevoie de studii doar de calificare la locul de munca, pana si taximetristii au o calificare.
Am sa propun modificarea legii si trecerea unor raspunderi in sarcina agentului cu raspundere penala si civila. Azi, agentul este ori viitor milionar in euro, ori viitor somer, depinde de el. Stiu agenti care au depasit milionul de euro in 5 ani de mers la vizionari, caci asta este tot ce ofera un agent. Motorina si un zambet pentru 3%.

dan
Guest

Da, am vandut doua case la viata mea si nu am avut nevoie de nimeni ca sa merg la banca, sa primesc banii in cont si sa fac un contract la notar. Am cumparat 3 terenuri pana acum tot la notar fara probleme de intermedieri. Deosebirea dintre Vest si Est este urmatoarea: Statutul intermediarului in Vest este in primul rand de garant juridic cu urmari penale pentru Agent. Cel care intermediaza are in obligatie asigurarea juridica intre realitate si documente. Agentia raspunde, nu vanzatorul, cel care poate sa minta linistit. Pentru asta ai nevoie de un Agent, pentru asigurarea si dovedirea eventualelor discrepante intre ce se vinde si ce este in realitate. Pentru asta platesti in medie 2%, pentru cunostintele juridice si munca depusa de agentie pentru rezolvarea tuturor problemelor si asigurarea 100% a cumparatorului pentru ceea ce cumpara ca este in cunostinta de cauza.

La noi, agentul vinde motorina, adica drumul pana la vanzator, agentia nu are nicio raspundere penala. Este trecut la art 10/2000 o prostie de idee juridica fara valoare care obliga cumva agentia sa spuna la notar ca a informat cumparatorul pentru eventuale vicii dar, atentie, daca Agentul nu are habar de vicii, nu are nicio vina.

Ce face Agentia in Romania? face bani din motorina.

dan
Guest

Nu spun ca nu este nevoie de Agentie de Intermediere dar nu asa. Agentia trebuie sa ofere un serviciu in primul rand juridic, deci cine se face agent imobiliar trebuie sa faca cursuri de drept, nu de sofat sau de bune maniere, nu cursuri de vanzari adica de pacalit din vorbe ci cursuri reale la facultate. Si-au facut agentii si o organizatie unde au secretatul pus de ei, ei isi fac si cursurile de “initiere”, ce sa mai… . Stiu un doctor ginecolog care dupa program se duce la biroul lui de intermediere, are o fatuca buna care se duce pe teren si el, domn Doctor incaseaza si da salariu la fatuca. El e garantul, domn doctor ginecolog. Pardon, ce garant? ca n-are nicio raspundere. Ma lasi….

dan
Guest

Azi vreau sa-mi schimb apartamentul. Ma uite pe situri unul mai prost ca altul. Singurul cat de cat e si primul in top, restul verze.
Majoritatea anunturilor sunt captate de agenti care nu fac altceva decat sa imbrobodeasca in textul anuntului cu tot felul de texte departe de ceea ce conteaza, de genul ” o casa interbelica plina de istorie” Pai asta caut eu sau sa stiu daca e legea 112 in istoric, daca are sau nu risc seismic, daca are vecini dubiosi, daca are imbunatatiri de valoare etc. In schimb, citesc romane istorice.
Pozele. Asa poze, asa agent. Unde sunt fotografiile care sa arate tot, si ce e bun si ce e rau? nicaieri. Isi face vanzatorul poze cum stie, de multe ori cu telefonul si asa ramane. O bataie de joc generala si asta pentru ca legea permite. Vina nu este a agentilor ci a noastra, a romanilor ce ne place in mocirla si mizerie, hotie si mafie.

wpDiscuz