De ce te-am ales pe tine? De ce te-am ales pe tine?
Probabil sunt masochistă. Sau proastă. Sau ușor de vrăjit, cum vă place vouă să formulați. Da’ ce să vezi, prostu’ ești tu. De ce? Că-ți... De ce te-am ales pe tine?

Probabil sunt masochistă. Sau proastă. Sau ușor de vrăjit, cum vă place vouă să formulați. Da’ ce să vezi, prostu’ ești tu. De ce? Că-ți pui întrebări cretine, cum e asta. Dar fiindcă însemni ceva pentru mine, acolo în sufletu’ meu cârpit, am să-ți răspund la întrebare.

Te-ntrebi de ce tu? Înseamnă că-ți știi perfect hibele și știi că nu ești nici pe departe bărbatul perfect. De fapt, hai să-ți spun un secret, sunt tot atâția bărbați perfecți câte femei care știu să parcheze perfect mașina. O raritate, mă-nțelegi? Și deobicei, astea caută bărbatul perfect. Eu nu mi-l doresc, eu nu vreau cuplul ăla perfect, eu nu mă văd niciodată-n filmul ăla cu o familie fericită cu trei copii, la o masă rotundă de pe care aburește o friptură proaspăt scoasă din cuptor.

Eu sunt aia care arde friptura. Nu-i nimic, tu comanzi pizza pentru amândoi.

Aia care nu știe să-ți facă o cafea bună dimineața.  Și o să luăm două cafele to go în drum spre birou.

Aia care-ți distruge cămașa albă preferată după ce a băgat-o la 60 de grade cu o pereche de blugi. Albaștri. E ok, o s-o port eu pe post de halat de baie. Mă prinde albastrul ăsta spălăcit, de blugi.

Eu sunt aia care nu știe să-ți facă ciorbă cum face maică-ta. Ce bine că-ți place și supa la plic.

Da, și in final, sunt aia care n-o să parcheze niciodată mașina cum trebuie. Iar tu vei coborî din urma mea ca să o muți.

Nu sunt sigură nici dacă-i ok parcarea pe care-am făcut-o în brațe la tine, da’ în momentul de față nu mă claxonează nimeni și nici risc de accident nu e, că-s fix după colț, cu nasul în golul dintre gâtul și umărul tău. Stau cam strâmb și am amorțit, da-i bine.

Așa că… de ce tu? Fiindcă momentan nu-ți stă în gât cafeaua proastă și nici supa la plic. Fiindcă și tu ai lovit mașina ieri, fiindcă uneori te-ncalți cu șosete desperecheate, fiindcă habar n-ai să asortezi cămășile și nici nu știi să-mi repari ceasul ăla care n-arată niciodată ora exactă. Iar eu sunt aia care-ți spune dă-o dracu’ de tablă pe patru roți, îți dau șosetele bune și îți asortez cămașa. Ceasul îl ducem la ceasornicar. Nu știu dacă o să-l poată sincroniza perfect, da’ nu-i nimic, că se potrivește în decor. În decorul ăsta imperfect, dă-le dracu’ de cupluri perfecte.

Excese similare...

Leave a Reply

Be the First to Comment!

Notify of
avatar
wpDiscuz